| 1.
|
PENIT'ENTĂ, penitenţe, s.f. 1. (În practicile crestine) Pedeapsă pe care si-o impune cineva sau pe care i-o dă cuiva preotul la spovedanie, pentru ispăsirea păcatelor; canon, p. ext. privaţiune (de ordin fizic, material); viaţă aspră pe care si-o impune cineva. 2. (Livr.) Pocăinţă. - Din lat. poenitentia, fr. p'enitence, it. penitenza.Sursă
: DEX'98
( 29368)
- valeriu |
| |
| 2.
|
PENIT'ENTĂ s. v. căinţă, condamnare, mus-trare, osândă, părere de rău, pedeapsă, pocăinţă, regret, re-muscare.Sursă
: Sinonime
( 199676)
- siveco |
| |
| 3.
|
PENIT'ENTĂ s. (BIS.) canon, pedeapsă, (înv.) podvig. (~ dată de preot unui credincios, pentru iertarea păcatelor.)
Sursă
: Sinonime
(199675)
- siveco |
| |
| 4.
|
penit'enţă s. f., g.-d. art. penit'enţei; pl. penit'enţe
Sursă
: DOR
(270184)
- siveco |
| |
| 5.
|
PENIT'ENT//Ă ~e f. rel. 1) Pedeapsă impusă de biserică pentru ispăsirea păcatelor; canon. 2) Mărturisire a păcatelor cu scopul de a le ispăsi; pocăinţă. /<lat. poenitentia, fr. p'enitence, it. penitenza
Sursă
: NODEX
(347178)
- siveco |
| |
|
|